cununa

See also: cunună

Romanian

Etymology 1

Inherited from Latin corōnāre, present active infinitive of corōnō. Doublet of încorona, which was a borrowing or formed from coroană; cf. also the related încununa. Compare Aromanian curun, curunari.

Pronunciation

• IPA^(key): /ku.nu.ˈna/
• Rhymes: -a
• Hyphenation: cu‧nu‧na

Verb

a cununa (third-person singular present cunună, past participle cununat) 1st conj.

1. to wed, marry (with a religious ceremony)
2. (reflexive) to get married/wedded
3. (dated) to crown

Conjugation

    conjugation of cununa (first conjugation, no infix)

infinitive			a cununa
gerund			cununând
past participle			cununat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	cunun	cununi	cunună	cununăm	cununați	cunună
	imperfect	cununam	cununai	cununa	cununam	cununați	cununau
	simple perfect	cununai	cununași	cunună	cununarăm	cununarăți	cununară
	pluperfect	cununasem	cununaseși	cununase	cununaserăm	cununaserăți	cununaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să cunun	să cununi	să cunune	să cununăm	să cununați	să cunune
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		cunună			cununați
	negative		nu cununa			nu cununați

Synonyms

• însura, căsători, mărita

Related terms

• cunună
• încununa
• încorona

Etymology 2

Form of cunună.

Pronunciation

• IPA^(key): /ku.ˈnu.na/
• Rhymes: -una
• Hyphenation: cu‧nu‧na

Noun

cununa f

1. definite nominative/accusative singular of cunună: the wreath, the crown