creștin

Romanian

Etymology

Inherited from Latin Christiānus, itself from Ancient Greek Χρῑστιᾱνός (Khrīstiānós). The sense of "person" is also found in many other Romance cognates. Doublet of cretin. Compare Aromanian crishtin, crãshtin.

Pronunciation

• IPA^(key): /kreʃˈtin/

• Audio:

  (file)

• Rhymes: -in
• Hyphenation: creș‧tin

Noun

creștín m (plural creștini, feminine equivalent creștină)

1. Christian
2. (popular) person, man, individual

   Synonyms: persoană, om, individ

Declension

Declension of creștin

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) creștin	creștinul	(niște) creștini	creștinii
genitive/dative	(unui) creștin	creștinului	(unor) creștini	creștinilor
vocative	creștinule		creștinilor

Adjective

creștín m or n (feminine singular creștină, masculine plural creștini, feminine and neuter plural creștine)

1. Christian

Declension

Declension of creștin

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	creștin		creștină	creștini	creștine
	definite	creștinul		creștina	creștinii	creștinele
genitive/ dative	indefinite	creștin		creștine	creștini	creștine
	definite	creștinului		creștinei	creștinilor	creștinelor

Derived terms

• creștinesc
• creștinism
• precreștin

Related terms

• creștinătate