bonăit

Romanian

Etymology

Past participle of bonăi.

Noun

bonăit n (plural bonăituri)

1. (dated) buzz

Declension

Declension of bonăit

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) bonăit	bonăitul	(niște) bonăituri	bonăiturile
genitive/dative	(unui) bonăit	bonăitului	(unor) bonăituri	bonăiturilor
vocative	bonăitule		bonăiturilor

Verb

bonăit (past participle of bonăi)

1. past participle of bonăi

References

• bonăit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN