autofecundat
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Past participle of autofecunda.
Noun
[edit]autofecundat n (plural autofecundaturi)
Declension
[edit]Declension of autofecundat
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) autofecundat | autofecundatul | (niște) autofecundaturi | autofecundaturile |
| genitive/dative | (unui) autofecundat | autofecundatului | (unor) autofecundaturi | autofecundaturilor |
| vocative | autofecundatule | autofecundaturilor | ||
Verb
[edit]autofecundat (past participle of autofecunda)
References
[edit]- autofecundat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN