arestuit
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Past participle of arestui.
Adjective
[edit]arestuit m or n (feminine singular arestuită, masculine plural arestuiți, feminine and neuter plural arestuite)
Declension
[edit]Declension of arestuit
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative |
indefinite | arestuit | arestuită | arestuiți | arestuite | ||
definite | arestuitul | arestuita | arestuiții | arestuitele | |||
genitive/ dative |
indefinite | arestuit | arestuite | arestuiți | arestuite | ||
definite | arestuitului | arestuitei | arestuiților | arestuitelor |
Verb
[edit]arestuit (past participle of arestui)