amelița
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Verb
[edit]a amelița (third-person singular present amelițează, past participle amelițat) 1st conj.
Conjugation
[edit] conjugation of amelița (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a amelița | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | amelițând | ||||||
| past participle | amelițat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | amelițez | amelițezi | amelițează | amelițăm | amelițați | amelițează | |
| imperfect | amelițam | amelițai | amelița | amelițam | amelițați | amelițau | |
| simple perfect | amelițai | amelițași | ameliță | amelițarăm | amelițarăți | amelițară | |
| pluperfect | amelițasem | amelițaseși | amelițase | amelițaserăm | amelițaserăți | amelițaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să amelițez | să amelițezi | să amelițeze | să amelițăm | să amelițați | să amelițeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | amelițează | amelițați | |||||
| negative | nu amelița | nu amelițați | |||||