împărțire

See also: impartire and impartiré

Romanian

Etymology

From împărți +‎ -re.

Noun

împărțire f (plural împărțiri)

1. division (arithmetical operation)

   Synonym: divizare

Declension

Declension of împărțire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) împărțire	împărțirea	(niște) împărțiri	împărțirile
genitive/dative	(unei) împărțiri	împărțirii	(unor) împărțiri	împărțirilor
vocative	împărțire, împărțireo		împărțirilor

Derived terms

• împărțeală
• împărți
• împărțibil
• împărțit
• împărțitor