vârtejui
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a vârtejui (third-person singular present vârtejuiește, past participle vârtejuit) 4th conj.
- to whirl
Conjugation
[edit] conjugation of vârtejui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a vârtejui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | vârtejuind | ||||||
| past participle | vârtejuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | vârtejuiesc | vârtejuiești | vârtejuiește | vârtejuim | vârtejuiți | vârtejuiesc | |
| imperfect | vârtejuiam | vârtejuiai | vârtejuia | vârtejuiam | vârtejuiați | vârtejuiau | |
| simple perfect | vârtejuii | vârtejuiși | vârtejui | vârtejuirăm | vârtejuirăți | vârtejuiră | |
| pluperfect | vârtejuisem | vârtejuiseși | vârtejuise | vârtejuiserăm | vârtejuiserăți | vârtejuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să vârtejuiesc | să vârtejuiești | să vârtejuiască | să vârtejuim | să vârtejuiți | să vârtejuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | vârtejuiește | vârtejuiți | |||||
| negative | nu vârtejui | nu vârtejuiți | |||||