vârfui
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a vârfui (third-person singular present vârfuiește, past participle vârfuit) 4th conj.
- to stack
Conjugation
[edit] conjugation of vârfui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a vârfui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | vârfuind | ||||||
| past participle | vârfuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | vârfuiesc | vârfuiești | vârfuiește | vârfuim | vârfuiți | vârfuiesc | |
| imperfect | vârfuiam | vârfuiai | vârfuia | vârfuiam | vârfuiați | vârfuiau | |
| simple perfect | vârfuii | vârfuiși | vârfui | vârfuirăm | vârfuirăți | vârfuiră | |
| pluperfect | vârfuisem | vârfuiseși | vârfuise | vârfuiserăm | vârfuiserăți | vârfuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să vârfuiesc | să vârfuiești | să vârfuiască | să vârfuim | să vârfuiți | să vârfuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | vârfuiește | vârfuiți | |||||
| negative | nu vârfui | nu vârfuiți | |||||