sumete

Italian

Verb

sumete

1. inflection of sumere:
   1. second-person plural present indicative
   2. second-person plural imperative

Romanian

Etymology

Inherited from Latin summittere, present active infinitive of summittō.

Verb

a sumete (third-person singular present sumete, past participle sumes) 3rd conj.

1. to roll up (one's sleeves, hem, etc)

   Synonym: sufleca

2. to wring

   Synonym: suci

Conjugation

    conjugation of sumete (third conjugation, past participle in -s)

infinitive			a sumete
gerund			sumețând
past participle			sumes
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	sumet	sumeți	sumete	sumetem	sumeteți	sumet
	imperfect	sumeteam	sumeteai	sumetea	sumeteam	sumeteați	sumeteau
	simple perfect	sumesei	sumeseși	sumese	sumeserăm	sumeserăți	sumeseră
	pluperfect	sumesesem	sumeseseși	sumesese	sumeseserăm	sumeseserăți	sumeseseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să sumet	să sumeți	să sumeată	să sumetem	să sumeteți	să sumeată
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		sumete			sumeteți
	negative		nu sumete			nu sumeteți