pomădui
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a pomădui (third-person singular present pomăduiește, past participle pomăduit) 4th conj.
Conjugation
[edit] conjugation of pomădui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a pomădui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | pomăduind | ||||||
| past participle | pomăduit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | pomăduiesc | pomăduiești | pomăduiește | pomăduim | pomăduiți | pomăduiesc | |
| imperfect | pomăduiam | pomăduiai | pomăduia | pomăduiam | pomăduiați | pomăduiau | |
| simple perfect | pomăduii | pomăduiși | pomădui | pomăduirăm | pomăduirăți | pomăduiră | |
| pluperfect | pomăduisem | pomăduiseși | pomăduise | pomăduiserăm | pomăduiserăți | pomăduiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să pomăduiesc | să pomăduiești | să pomăduiască | să pomăduim | să pomăduiți | să pomăduiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | pomăduiește | pomăduiți | |||||
| negative | nu pomădui | nu pomăduiți | |||||