pizmui
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a pizmui (third-person singular present pizmuiește, past participle pizmuit) 4th conj.
- to envy
Conjugation
[edit] conjugation of pizmui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a pizmui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | pizmuind | ||||||
| past participle | pizmuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | pizmuiesc | pizmuiești | pizmuiește | pizmuim | pizmuiți | pizmuiesc | |
| imperfect | pizmuiam | pizmuiai | pizmuia | pizmuiam | pizmuiați | pizmuiau | |
| simple perfect | pizmuii | pizmuiși | pizmui | pizmuirăm | pizmuirăți | pizmuiră | |
| pluperfect | pizmuisem | pizmuiseși | pizmuise | pizmuiserăm | pizmuiserăți | pizmuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să pizmuiesc | să pizmuiești | să pizmuiască | să pizmuim | să pizmuiți | să pizmuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | pizmuiește | pizmuiți | |||||
| negative | nu pizmui | nu pizmuiți | |||||