mermeli

Romanian

Etymology

Possibly from mermer (“stucco, plaster”), from Ottoman Turkish مرمر (mermer, “marble”), from Ancient Greek μάρμαρος (mármaros).

Pronunciation

• IPA^(key): /mer.meˈli/

Verb

a mermeli (third-person singular present mermelește, past participle mermelit) 4th conj.

1. to prepare, to arrange
2. to do something in a superficial way, in a hurry

Conjugation

    conjugation of mermeli (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a mermeli
gerund			mermelind
past participle			mermelit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	mermelesc	mermelești	mermelește	mermelim	mermeliți	mermelesc
	imperfect	mermeleam	mermeleai	mermelea	mermeleam	mermeleați	mermeleau
	simple perfect	mermelii	mermeliși	mermeli	mermelirăm	mermelirăți	mermeliră
	pluperfect	mermelisem	mermeliseși	mermelise	mermeliserăm	mermeliserăți	mermeliseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să mermelesc	să mermelești	să mermelească	să mermelim	să mermeliți	să mermelească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		mermelește			mermeliți
	negative		nu mermeli			nu mermeliți