hrepcui
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a hrepcui (third-person singular present hrepcuiește, past participle hrepcuit) 4th conj.
- to scythe
Conjugation
[edit] conjugation of hrepcui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a hrepcui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | hrepcuind | ||||||
| past participle | hrepcuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | hrepcuiesc | hrepcuiești | hrepcuiește | hrepcuim | hrepcuiți | hrepcuiesc | |
| imperfect | hrepcuiam | hrepcuiai | hrepcuia | hrepcuiam | hrepcuiați | hrepcuiau | |
| simple perfect | hrepcuii | hrepcuiși | hrepcui | hrepcuirăm | hrepcuirăți | hrepcuiră | |
| pluperfect | hrepcuisem | hrepcuiseși | hrepcuise | hrepcuiserăm | hrepcuiserăți | hrepcuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să hrepcuiesc | să hrepcuiești | să hrepcuiască | să hrepcuim | să hrepcuiți | să hrepcuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | hrepcuiește | hrepcuiți | |||||
| negative | nu hrepcui | nu hrepcuiți | |||||