căpătuire
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Noun
[edit]căpătuire f (plural căpătuiri)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | căpătuire | căpătuirea | căpătuiri | căpătuirile | |
| genitive-dative | căpătuiri | căpătuirii | căpătuiri | căpătuirilor | |
| vocative | căpătuire, căpătuireo | căpătuirilor | |||