căpătui
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Pronunciation
[edit]Verb
[edit]a căpătui (third-person singular present căpătuiește, past participle căpătuit) 4th conj.
- (transitive, reflexive) to enrich oneself
Conjugation
[edit] conjugation of căpătui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a căpătui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | căpătuind | ||||||
| past participle | căpătuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | căpătuiesc | căpătuiești | căpătuiește | căpătuim | căpătuiți | căpătuiesc | |
| imperfect | căpătuiam | căpătuiai | căpătuia | căpătuiam | căpătuiați | căpătuiau | |
| simple perfect | căpătuii | căpătuiși | căpătui | căpătuirăm | căpătuirăți | căpătuiră | |
| pluperfect | căpătuisem | căpătuiseși | căpătuise | căpătuiserăm | căpătuiserăți | căpătuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să căpătuiesc | să căpătuiești | să căpătuiască | să căpătuim | să căpătuiți | să căpătuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | căpătuiește | căpătuiți | |||||
| negative | nu căpătui | nu căpătuiți | |||||