atestăluit
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Past participle of atestălui.
Adjective
[edit]atestăluit m or n (feminine singular atestăluită, masculine plural atestăluiți, feminine and neuter plural atestăluite)
Declension
[edit]| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative/ accusative |
indefinite | atestăluit | atestăluită | atestăluiți | atestăluite | |||
| definite | atestăluitul | atestăluita | atestăluiții | atestăluitele | ||||
| genitive/ dative |
indefinite | atestăluit | atestăluite | atestăluiți | atestăluite | |||
| definite | atestăluitului | atestăluitei | atestăluiților | atestăluitelor | ||||
Verb
[edit]atestăluit (past participle of atestălui)
References
[edit]- atestăluit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN