șoselui
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a șoselui (third-person singular present șoseluiește, past participle șoseluit) 4th conj.
- to pave a road
Conjugation
[edit] conjugation of șoselui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a șoselui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | șoseluind | ||||||
| past participle | șoseluit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | șoseluiesc | șoseluiești | șoseluiește | șoseluim | șoseluiți | șoseluiesc | |
| imperfect | șoseluiam | șoseluiai | șoseluia | șoseluiam | șoseluiați | șoseluiau | |
| simple perfect | șoseluii | șoseluiși | șoselui | șoseluirăm | șoseluirăți | șoseluiră | |
| pluperfect | șoseluisem | șoseluiseși | șoseluise | șoseluiserăm | șoseluiserăți | șoseluiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să șoseluiesc | să șoseluiești | să șoseluiască | să șoseluim | să șoseluiți | să șoseluiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | șoseluiește | șoseluiți | |||||
| negative | nu șoselui | nu șoseluiți | |||||